Despre inovatie si competitia responsabila
De Elvira Munteanu, CEO Universal Solution
Mi-a fost dat sa citesc recent un articol semnat de Xavier Pavie, directorul ISIS (Institute for Service Innovation and Strategy), despre responsabilitatea inventatorilor.
Pavie, pe care de altfel vom avea placerea sa-l urmarim in noiembrie la Bucuresti, intr-un seminar sclipitor dedicat culturii inovatiei si croit pentru oamenii de afaceri, are o teorie cel putin interesanta despre scopurile si mecanica acestui atribut al evolutiei.
El spune ca inovatia independenta de un context etic poate fi uneori o poveste nociva. E specifica omului, e, de cele mai multe ori, motorul evolutiei, dar sunt si situatii in care, daca e lipsita de responsabilitate, se poate intoarce impotriva speciei.
Pe cat de paradoxala, pe atat de adevarata, teoria lui Pavie se aplica si in cazul competitiei.
In relatii si in afaceri, la job si in trafic, in cuplu sau intre prieteni, competitia e acceleratorul nostru de zi cu zi. Ne tine in priza, ne alimenteaza vitalitatea, ne proiecteaza pe orbite la care ieri doar am visat.
Datorita ei suntem conjurati la upgrade. Ne reinventam look-ul, modul in care gandim, invatam permanent, ne tinem canalele deschise pentru ca noutatile de ultima generatie sa ne fie accesibile. Facem toate astea pentru ca virusul competitiei ne este in ADN.
Dar sunt si imprejurari cand, scapata de sub control si de sub armonia eticii, competitia devine o tara hidoasa, sursa vrajbelor, a tradarilor de tot felul si a gesturilor letale, care dizolva prietenii si parteneriate de cariera.
Ca de atatea ori, cu ochii la experienta mea profesionala, imi dau seama ca totul tine de dozaj. De frumusetea proportiilor. De acel bun simt care iti spune cand poti sa accelerezi – pentru ca e dreptul nostru sa evoluam – si cand sa zici stop, pentru ca daca ai face altfel, ai strica armonia raporturilor cu ceilalti.
Traim vremuri in care performanta in business e asociata cu competitia feroce, care n-are nici mama, nici tata. Mie instinctele imi spun insa ca nimic nu se compara pe termen lung cu statutul de competitor cu clasa. Oricat de mare e tentatia lui „aici si acum”, o competitie in care stii sa spui si „Bravo”, si „buna ziua” celui cu care esti in acelasi pluton, asezati in aceeasi cursa pentru medalie, te va clasa de fiecare data intr-o postura privilegiata. Si asta pentru ca businessul e un joc cu piese care se reaseaza permanent. Azi x e concurent, maine e client. Mi se pare fundamental sa respecti frumusetea acestui potential si sa actionezi in permanenta in virtutea lui.
…Pentru ca stiti ceva? De fiecare data cand am facut-o, lucrurile bune n-au intarziat sa apara. Arta de a fi competitor e o poveste care se invata. Cu cat ne dam mai curand seama de asta, cu atat ne va fi mai bine.
