Spiritul de competitie. Zana buna sau vrajitoarea cea re
De Roxana Memetea
Managing partner – Brandstalk Advertising, thegroup
O intrebare careia nu i-am gasit inca raspuns sau n-am reusit sa ma decid cu ce personaj tin in aceasta poveste. Stim cu totii ca spiritul de competitie este extrem de util si provoaca la performanta, dar si extrem de daunator cand este folosit in exces. Cu siguranta, indemnul este de a gasi un echilibru, dar il gasim, oare?
Toti ne dorim sa fim mai buni decat suntem. La urma urmei, „ambitia este aliatul perfect al invingatorului” (Marcio Barrios). De mici copii ne dorim sa castigam toate jocurile, sa fim campioni, sa luam note mai bune decat colegul de banca. Ambitia e o calitate nativa cu care ne nastem toti, pe parcursul vietii ea este cultivata mai mult sau nu in cadrul fiecarui tip de personalitate. Este un lucru pozitiv care ne poate ajuta si determina de multe ori sa obtinem ce ne dorim. Este o zana buna mereu alaturi de noi cu intentiile cele mai bune.
Nimic rau pana acum, doar ca de multe ori ne lovim si de ambitia prosteasca. Exista si varianta in care „ambitia devine un drog: cel ce i-a dat de gust devine un dement potential”, dupa cum spunea Emil Cioran. Sunt persoane care oricat de multe satisfactii ar avea de la viata si oricat de sus ar ajunge, nu sunt satisfacute sau impacate cu sine vreodata. Sunt persoane care vad in orice provocare o veritabila invitatie la lupta. Mai mult, pentru a-si atinge scopurile, nu tin cont de nimeni si de nimic si sunt in stare sa calce totul in picioare. Asadar, intervine in poveste vrajitoarea cea rea…
In cadrul companiilor, spiritul de competitie este mult mai prezent decat in viata personala si e normal sa fie asa. El este cel care „urneste“ lucrurile, care indeamna la performanta. Ca manager, am cautat de multe ori sa incerc sa ma bazez pe constiinta si ambitia fiecaruia de a-si dori sa contribuie proactiv la valoarea adaugata a muncii de zi cu zi. Din pacate, nu au functionat lucrurile intotdeauna. Experienta mi-a demonstrat ca de cate ori am pus anumite rotite in locul unde trebuiau puse, cand am lansat provocari profesionale, eventual si scheme de compensare (si nu ma refer la cele materiale), entuziasmul si dorinta de implicare au fost garantate si au rezultat proiecte extrem de frumoase si implicare pe masura.
Asadar, managerii sunt spiridusii care trebuie sa identifice cu bagheta lor magica personalitatile ambitioase, sa le cultive in directia pozitiva ca sa produca rezultate. Asa cum, de asemenea, trebuie sa identifice spiritul competitiv prostesc si sa-l taie de la radacina. Ca in orice poveste de viata, raul traieste alaturi de bine si nu exista neaparat un invingator in povestea asta.
Spiritul de competitie e un personaj cu doua fete, un cutit cu doua taisuri. Poti castiga totul, dar la fel de bine poti pierde totul. Eu inca nu m-am hotarat daca e zana cea buna sau vrajitoarea cea rea. Voi?
